Faust, şi prin el Goethe, strigă după izvoarele vieţii; ele şi strigătul omenirii de azi, al acelei omeniri care încă mai merită pe deplin acest nume, care nu şi-a ameţit omenescul prin zgomotul maşinilor şi apăsarea mecanicii care macină şi zdrobeşte sufletele.
Ea ar trebui să audă din nou acest strigăt, în poem, în vehemenţa lui zguduitoare, ar trebui să-i dea voie să o răscolească, să reacţioneze la el. Nu ne putem apropia de înţelegerea lui „Faust” pe baza unor premise cu suflu scurt, ci trebuie să ne cucerim lărgimea de orizont a privirii.
[...] Pe alte căi nu se poate ajunge la miezul problemei lui „Faust”. Şi această lucrare poetică, cea mai mare creată de spiritul german, va putea deveni populară abia atunci cînd ştiinţa spirituală va impregna viaţa culturală a poporului într-o măsură la fel de mare cum au făcut-o în ultimele secole ştiinţele naturii.
Marie Steiner în „Consideraţii spiritual-ştiinţifice la `Faust` de Goethe”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu