“… Când vorbeşte, omul ia în stăpânire fiinţa sa divină; sunetele vorbirii sunt forţe creatoare, care-l unesc cu originea sa şi-l ajută să regăsească drumurile ce duc spre spirit. Prin vorbire omul se ridică deasupra animalităţii, se întoarce, tatonând, spre eul său divin. Pe măsură ce a coborât în materie, acea scânteie desprinsă din Eul Divin, care se pregătea să devină om, a trebuit să se unească cu forţele abisului…
… De-abia în vorbire forţa individuală a eului uman şi-a putut găsi experienţa ei sonoră, devenind conştientă de ea însăşi. Prin ea cosmosul poate să se perceapă pe sine în focarul unui eu şi el poate acţiona iarăşi în mod creator din eu...
… A trăi în respiraţie, a modela respiraţia, a plăsmui forme în aer cu dalta respiraţiei şi a simţi tremurul, vibraţiile fine ale substanţei aeriene şi eterice, ale tonurilor şi subtonurilor, ale celor mai subtile intervale, când încep să se facă auzite vocalele alterate (Umlaut), care devin transparente pentru spirit: o asemenea activitate creatoare artistică, desfăşurată în materia cea mai subtilă din câte există, este cu adevărat o muncă mai nobilă decât, aceea de a da drumul afectelor umane, sub forma unor sunete apropiate de cele scoase de animale - obicei care domneşte azi prea adeseori pe scenă…
… sunetele articulate sunt nişte soli spirituali, iar respiraţia este substanţă din substanţa zeilor. Arta dramatică însăşi s-a născut din misterii si ea ne poate conduce înapoi, spre acestea.
… Dacă ne păstrăm o privire liberă, limpede, vom putea vieţui sunetele vorbirii drept maeştri divini, iar respiraţia drept substanţă cosmică, activă din punct de vedere sufletesc, care lucrează în noi. Ele sunt materialele şi uneltele artistului modelator de vorbire. Prin ele, acesta se simte înrădăcinat în spirit şi poate urmări căile spiritului cufundat în materie şi în istoria lumii. Vede cum, într-un trecut îndepărtat, arta dramatică se naşte din misterii, o vede formând sufletele umane, umplându-le, trezindu-le din somn şi purificându-le, pierzându-se apoi în defileele joase ale civilizaţiei şi, îşi dă seama fortificat sufleteşte şi trezit în eul său, datorită darurilor şi cuceririlor aduse de nişte epoci îndelungate de evoluţie, că lui îi revine sarcina de a o reda misteriilor. Străfundurile tainice ale vorbirii, care se dezvăluie treptat, îi arată drumul.”
(Marie Steiner-von Sievers)
Ilustraţie: Delacroix - Faust, Camera de studiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu